Dior skin nude air serum de teint review & prima impresie

Mă gândeam să încep acest articol cu o remarcă sarcastică sau cu o glumă, ceva, însă oameni buni, shit just got real. După lupte seculare, cercetări și câteva mostre terminate, m-am decis într-un final să îmi fac curaj și să îmi achiziționez un fond de ten pe care îl vânam de când a apărut, și anume: Diorskin nude air.

De ce diorskin nude air? Păi în primul rând nu am fost niciodată adepta unui fond de ten gros care lasă pe ten un aspect de mască, și totodată nu am suportat niciodată acele fonduri de ten care lasă un aspect uleios pielii. La asta mai punem la socoteală și faptul că am fost înzestrată cu un ten dificil și uscat pe alocuri și ce rezultă din această ecuație? Vă spun eu ce rezultă: o mare bătaie de cap. Prin urmare, ceea ce am căutat până acum a fost un fond de ten hidratant, care să nu lase un aspect prea prăfos pielii dar nici unul prea dewey (întrucât, bineînțeles, nu sunt deloc adepta pudrei, fugind de ea mai ceva ca Oreo (motanul meu, nu biscuiții) de îmbrățișari)

Deci ce trebuie sa aibă un fond de ten ca să mă cucerească? Pai:  o consistență cât se poate de lichidă ( nu cremă, nu mineral, nu pudră), să aibă proprietăți hidratante, și să fie și cu SPF, dacă se poate, ca să împușcăm 2 iepuri dintr-o lovitură, dar care să acopere totuși ceva pe față, fără să îl simți însă ca pe o mască și, și, și… lista ar putea continua.

Acum… să nu vă închipuiți că am găsit acum fondul de ten minune care să îmi îndeplinească toate cerințele, însă, să fim seriosi… nici un bărbat nu îl iei perfect când te mariți cu el (scuze, Ovidiu). Așa că, în continuare o să vă spun ce m-a atras la acest fond de ten, și totodată ce puncte slabe are.

Începem cu ambalajul, foarte farmaceutico-sexy-fashionable, fondul de ten venind într-un recipient din sticlă groasă și cu un aplicator de tip pipetă, astfel că vă este foarte ușor să vă dozați exact cantitatea de care aveți nevoie, din picatură în picatură. Mai apoi, ideea de serum de teint, adică un fond de ten ce are consistența unui serum (pentru necunoscătorii de franceză, vă salută fratili vostru) a fost cea care mi-a surâs imediat. Și într-adevar, acest fond de ten are o consistență foarte lichidă, atât de lichidă că se prelinge de pe ten dacă îl aplicați direct pe față cu pipeta cu care vine în dotare (ceea ce nu vă recomand și vă spun imediat și de ce)

Dar cum se aplică pe ten? Pai tocmai datorită acestei consistențe foarte lichide, după aplicare veți simți că nu aveți absolut nimic pe față ( bineînțeles, dacă nu puneți pudră, bronzer, blush, și toate celelalte tencuieli pe care ni le punem noi, femeile).

Ca și acoperire, aș zice că aceasta este una mică spre medie însă uniformizează foarte bine culoarea tenului și acoperă mare parte din semne ( dacă nu le aveți foarte proeminente, bineînțeles). De asemenea, puteți aplica până la 2-3 straturi din produs, pentru a spori acoperirea, fără a vă simți tenul foarte încărcat.

Încă un plus este că, spre deosebire de fondul de ten Born this way, odată aplicat, acest fond de ten nu se ia dacă te atingi pe față cu mâna, astfel că nu riști să rămâi cu urme de amprente pe față după o zi lungă de muncă.

Rezistența este una foarte bună, de asemenea. Personal l-am purtat pe ten cam 8 ore, timp în care nu s-a mișcat din loc, nu s-a șters, nu s-a tăiat ca maioneza ( cum face fondul de ten Naked Skin de la Urban Decay) și a ținut foarte bine sebumul sub control, astfel că după cele 8 ore tot nu am ajuns să beculesc pe nas și bărbie.

Încă un plus i-aș mai da și pentru că are SPF 25, și dacă ții la sănătatea pielii tale știi că o femeie nu trebuie să iasă din casă fără să aplice o cremă cu SPF pe față, chit că e vară sau iarnă ( doar dacă nu îți dorești ca la 35 de ani când ieși cu copilul tău la plimbare să te oprească oamenii pe stradă și să îți spună “vai, dar ce nepoțică/nepoțel frumos/a aveți”). Însă, din cauză că e un fond de ten ce are SPF 25, vine și prima problema: Produsul oxidează pe ten. De aceea, vă sugerez, dacă aveți posibilitatea, înainte să vă decideți asupra unei nuanțe care pare să vina bine pe pielea de pe mână, să zicem, sau unde îl mai încercați voi în magazin, să îi cereți unei fete din magazin să vă pună puțin fond de ten într-un căpăcel să îl luați acasă și să îl încercați în tihnă acolo. De asemenea, daca faceti asta, va dati seama si daca sta bine pe tenul vostru deoarece daca aveti tenul prea uscat, si neexfoliat inainte, aveti sanse ca acest fond de ten sa va puna din pacate in evidenta acele cojite (eu nu am patit asa din fericire).

Asta a fost salvarea mea, pentru că altfel ajungeam acasă cu un produs care odată aplicat și oxidat, ajungea să fie cu 2 nuanțe mai închis la culoare decât ce aveam eu nevoie.

Din păcate, un alt punct slab este acela că dupa 1-2 ore produsul tinde să se strângă puțin în ridurile de expresie ale feței ( problemă pe care o puteți rezolva dacă aplicați pudră, și nu faceți ca încăpățânata de mine).  Ultimul punct slab care îmi mai vine în minte, consider că este parfumul pe care îl are produsul, și care pentru mine este unul cam prea puternic. Nu spun că miroase rău, doar că pe mine mă duce cu gândul la  o cremă cu care se dădea bunica când eram eu copil ( scuzați cacofonia, nostalgie for the win).

Și acum o să vă spun puțin despre cum îl aplic eu pe ten. În primul rând, recomandarea celor de la Dior este să aplicați produsul cu o pensulă pentru fond de ten sau cu degetele, dar cum eu nu suport aspectul și liniuțele pe care le lasă o pensulă pe fațî, și cât despre degete, nu mi se pare deloc igienic, am ales să fiu rebela care m-am născut să fiu, și să îl aplic cu un beautyblender umezit.

Teoria este că din cauza consistenței apoase, dacă folosiți un beautyblender, riscați ca burețelul să absoarbă mai mult produs decât vă ramâne vouă pe ten, însă, i-am găsit ți rezolvare. Știti cum vă spuneam să nu aplicați direct cu pipeta pe față? Ei bine, acesta este motivul. Așa nu faceți decât să irosiți produs. Soluția este să picurați câteva picaturi ( nu vă aruncați la o pipetă întreagă) pe mână. Apoi nu înmuiem beautyblenderul în fondul de ten turnat pe mână, pentru că din nou, nu ați rezolvat nimic, ci continuați prin a aplica cu un deget curat câteva puncte de fond de ten pe față și apoi blenduiți cu burețelul, lucrând din aproape în aproape. Începeți cu un obraz( aplicați, blenduiți), apoi continuați cu bărbia sau nasul, apoi tot așa. Astfel nu riscați să vi se usuce fondul de ten înainte să apucați să îl blenduiți și nici nu riscați să risipiți jumătate de sticluță degeaba.

Produsul este unul foarte spornic, în sensul că nu ai nevoie decât de câteva picături ca să ajungi la un strat uniform pe ten, și la un aspect de porțelan. Din păcate, însă, indiferent de cât de spornic este, tot mi se pare scump, la prețul de 250 de lei sticluța.

Totuși, sincer vă spun că mi se pare până acum cel mai bun fond de ten pe care l-am folosit, și se pliază cel mai bine pe nevoile și dorințele mele. Prin urmare, îl recomand cu toată inima, dacă ceea ce căutați este un fond de ten cu rezistență mare și acoperire mică spre medie, și cu puternice calități hidratante. Eu l-am plasat momentan pe locul 1 în lista cu produse favorite.

Voi ce părere aveți? L-ați încercat? Ce fond de ten v-a cucerit pe voi?