Nu stiu cum sunteti voi, dar eu inainte sa fac facultatea de medicina, cand ma gandeam la o internare la un spital de stat, si mai ales la o operatie atat de importanta precum cezariana, ma cam treceau fiori pe sina spinarii. Acesta a fost si motivul pentru care multa vreme am ramas fixata pe ideea ca voi naste la un spital privat indiferent ce ar implica asta.

In timp insa, luand contact cu mai multe maternitati din Bucuresti, unde mi-am facut si practica de vara, am ajuns sa imi schimb putin parerea, astfel ca astazi ajung sa va spun voua cateva cuvinte cu privire la modul cum a decurs nasterea mea prin cezariana la maternitatea Giulesti din Bucuresti ( Spitalul Clinic Prof. Dr. Panait Sirbu) in 26 octombrie 2020, pe vreme de pandemie.

Mereu am pornit de la ideea ca voi naste prin cezariana. Pur si simplu ideea de nastere naturala ma ingrozea, si ma ingrozeste si acum, dupa ce deja am trecut printr-o operatie majora precum cezariana, prin urmare asa s-a si intamplat. Dupa o sarcina destul de problematica, in care m-am confruntat cu contractii din saptamana 14, cu cateva sperieturi pe la controale, ultima fiind chiar cu o luna inainte de a naste, cand am ajuns sa fiu suspecta de diabet gestational din cauza greutatii crescute a baiatului, momentul nasterii parca nu putea veni mai repede. Astfel ca in dimineata zilei de 26 octombrie, la ora 5:30 eram deja in sala de asteptare, la triaj unde in primul rand mi s-a efectuat un test covid.

Va zic sincer ca acesta a fost poate cel mai de temut lucru pentru mine, pentru ca un test pozitiv ar fi adus odata cu el si imposibilitatea de a naste la maternitatea cu care eram obisnuita si cu doctorul care mi-a supravegheat toata sarcina. Dar totul a fost ok, prin urmare m-am vazut 10 minute mai tarziu cu bagajele in mana, schimbata intr-o camasa de noapte oferita de spital si in drum spre sala de nasteri pentru a mi se monitoriza putin fatul pana in momentul in care urma sa fiu chemata la blocul operator.

Operatia in sine a decurs foarte rapid, urmand ca nici 45 de minute mai tarziu sa ii anunt pe sotul si parintii mei ca sunt mandra posesoare a unui pui de 3.690g.

In ceea ce priveste durerile nasterii, multe femei fug de cezariana tocmai din cauza acestor dureri, asa ca eu vreau sa va descriu exact ce am simtit: cea mai crunta febra musculara, putina oboseala si o stare de slabiciune care de altfel e si normala la cat sange se pierde in timpul unei astfel de proceduri, insa cam atat. Nu am avut dureri teribile, iar starile mai sus mentionate au durat cel mult o saptamana, la controlul de 10 zile putand deja sa ma mobilizez fara ajutor pentru distante mai lungi. Prin urmare, dragele mele, cred ca aceasta alegere, despre cum ar trebui sa nasti, ar trebui sa fie strict a voastra si a medicului curant, fara sa ascultati pareri de genul ” nu esti mama daca nu nasti natural”, „sa nasti natural te completeaza ca femeie” si etc, pentru ca indiferent de modul cum vei naste, tot mama esti si nu ar trebui nimeni sa te faca sa te simti prost pentru ca faci aceasta alegere pentru tine.

Revenind, dupa operatie trebuie sa stai 24 de ore la terapie intensiva dupa care esti transferata pe sectie. Personalul pe care l-am intalnit a fost foarte amabil si politicos fara exceptie si nimeni niciodata nu a pretins vreo „atentie” dupa cum multi dintre noi se asteapta, deci nota 10 din partea mea. Sectia este si ea modernizata si foarte curata si ai voie sa alegi intre 3 tipuri de cazari: in salon normal, cu 4-5 paturi, in rezerva, cum am ales si eu, si in sistem de rooming, cu copilul in camera.

De asemenea, din momentul in care am ajuns in salon am fost incurajate sa ne mobilizam, sa ne miscam cat mai mult pentru ca, cu cat ne miscam mai mult si mai repede din pat, cu atat vindecarea va fi si ea mai rapida. Also, din 3 in 3 ore puteam merge la alaptat, moment in care puteai sta undeva la 30-45 de minute cu puicelul tau si sa te bucuri de el. De toate am stat 3 zile in spital, dupa care am plecat nerabdatoare catre casa

Per total, in afara de faptul ca nu am avut voie sa avem vizitatori din cauza pandemiei, si a faptului ca trebuia sa stam cu masti nonstop ( ceea ce nu e o tragedie, te obisnuiesti rapid), experienta nasterii intr-o maternitate de stat mi s-a parut ideala, asa ca dragi mamici care urmeaza sa treceti prin ce am trecut si eu, totul va fi bine <3.

Daca vreti sa aflati povestea pe larg si cu lux de amanunte, va astept sa va uitati la acest clip, pentru ca acolo am abordat mult mai detaliat toata treaba, si de asemenea va invit sa imi dati eventual si un follow pe instagram (https://www.instagram.com/andreeacristinam/ ) , si sa ma acompaniati in calatoria asta cu mamicia. Pupicei!

Nasterea la stat in timp de pandemie, povestea mea